Una dintre cele mai mari actriţe ale Hollywoodului, un simbol al eleganţei, dar şi al umanităţii, ca ambasador al UNICEF, Audrey Hepburn s-a născut la 4 mai 1929, în Bruxelles, Belgia şi a fost unicul copil al lui Joseph Hepburn-Ruston, un bancher britanic, şi al baronesei olandeze Ella van Heemstra, potrivit www.audreyhepburn.com.

La vârsta de cinci ani a fost trimisă în Anglia la o şcoală-internat, unde a urmat şi lecţii de balet, fapt care i-a deschis pasiunea pentru dans şi muzică. În 1935, părinţii săi au divorţat. În contextul izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial, Audrey a revenit în Olanda. La 10 mai 1940, Olanda a fost ocupată de trupele naziste, iar copilăria şi viaţa viitoarei actriţei s-au schimbat pentru totdeauna.

În timpul ocupaţiei germane, mama sa a înscris-o la lecţiile de balet de la Conservatorul din Arnhem. Totodată, Audrey susţinea mici spectacole de dans în beneficiul rezistenţei olandeze şi preda lecţii de balet fetelor refugiate care se aflau în aceeaşi zonă. Spre sfârşitul anului 1944, lipsa unei alimentaţii corespunzătoare şi-a spus cuvântul, mult prea slăbită, Audrey Hepburn nu a mai putut să danseze. Când s-a încheiat războiul, Audrey avea 16 ani şi numeroase probleme de sănătate (anemie, astm şi malnutriţie).

Cu o recomandare din partea profesoarei de dans, Audrey şi mama sa au plecat la Amsterdam, unde a fost acceptată la clasa de balet a Soniei Gaskell. A luat lecţii de balet, jazz modern şi coregrafie avantgardistă timp de trei ani, până la închiderea studioului în 1948. Beneficiind de o bursă pentru continuarea studiilor de balet cu una dintre cele mai mari profesoare de balet Marie Rambert, Audrey a plecat la Londra, pentru a-şi îndeplini visul. Aici, a lucrat ocazional ca model şi a început să audieze piese de cabaret. În cele din urmă, Audrey a primit vestea că nu va putea fi niciodată primă balerină din cauza problemelor de sănătate, dar şi a înălţimii sale. Dezamăgită, Audrey a încercat să-şi folosească cumva aptitudinile, talentul şi orele de dans pentru care trudise atâţia ani.

Astfel, la sfârşitul anului 1948, Audrey Hepburn şi-a făcut debutul pe scenă în spectacolul de cabaret ''High Button Shoes'', urmat de piesa ''Sauce Piquante'' (1950). Până la sfârşitul anului 1951, Audrey fusese distribuită în cinci filme: ''One Wild Oat'', ''Young Wives' Tale'', ''Laughter In Paradise'', ''The Lavender Hill Mob'' şi ''Secret People''.

Primul mare succes a venit la 24 noiembrie 1951, când numele său s-a aflat deasupra titlului spectacolului ''Gigi'', o adaptare după cartea omonimă a scriitoarei franceze Colette, care a fost prezentat la Teatrul Fulton din New York. Debutul pe Broadway i-a adus premiul pentru debutul în teatru - Theatre World Award. Tot pe Broadway a jucat şi în 1954, în spectacolul ''Ondine'', câştigând Premiul Tony pentru cea mai bună interpretare feminină în rol principal.

În lumea cinematografiei, succesul mondial l-a dobândit cu filmul ''Vacanţă la Roma'' (1953), în care a jucat alături de Gregory Peck, fiind, totodată, prima actriţă care a primit, pentru acelaşi film, cele mai importante premii: Oscar, Globul de Aur şi BAFTA pentru cea mai bună actriţă.

Odată cu debutul pe marele ecran, şi-a făcut apariţia ''stilul Audrey'', succesul fiind imediat, la fel şi influenţa în lumea modei. În ''Vacanţă la Roma'', stilul său reprezentat de o tunsoare scurtă, de fustele ample, strânse pe talie şi bluzele cămaşă încheiate în nasturi, pardesiele elegante şi poşetele perfecte, a fost copiat de femeile din lumea întreagă.

În ''Sabrina'' (1954) a jucat alături de Humphrey Bogart şi William Holden, fiind nominalizată la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă. Acelaşi film a pus bazele unei mari prietenii şi a unei îndelungate colaborări cu tânărul designer francez Hubert de Givenchy, care a creat, special pentru ea, "decollete Sabrina''. La doar 26 de ani, Givenchy şi-a descoperit modelul perfect şi împreună cu marea actriţă, au reuşit să creeze ceea ce se va numi "stilul Audrey Hepburn". Silueta şi chipul delicat al lui Audrey erau perfecte pentru simplitatea austeră, geometrică a lui Givenchy şi culorile preferate de acesta: negru, alb, pasteluri.

Actriţa a mai jucat în: ''War and Peace'' (1956), ''Funny Face'' (1957), ''Love in the Afternoon'' (1957), ''The Nun's Story'' cu Peter Finch (1959, premiul BAFTA pentru cea mai bună actriţă în rol principal, Premiul criticilor de film din New York pentru cea mai bună actriţă, precum şi o nominalizare la Oscar), ''Breakfast at Tiffany's'' (1961), care impus un nou stil - ''little black dress" , ''The Children's Hour'' (1962), ''Charade'' (1963), ''My Fair Lady'' (1964), ''Paris When it Sizzles'' (1964), ''How to Steal a Million'' (1966), ''Wait Until Dark'' (1967), ''Robin and Marian'' (1976), ''Bloodline'' (1979), ''They All Laughed'' (1981), ''Love Among Thieves'' (1987), ''Always'' (1989), potrivit www.cinemagia.ro.

Audrey Hepburn a fost căsătorită, între 1954-1968, cu actorul Mel Ferrer, alături de care a jucat în spectacolul ''Ondine''. Cei doi au avut un fiu, Sean. Actriţa s-a stabilit împreună cu acesta la Roma, unde l-a întâlnit pe psihologul italian Andrea Dotti, cu care s-a căsătorit în 1969. Din relaţia lor s-a născut al doilea fiu al actriţei, Luca Dotti. În 1980 au divorţat. Din 1980 şi până la moartea sa, actriţa a avut o relaţie cu actorul olandez Robert Wolders.

În 1988, Audrey Hepburn a fost numită Ambasador UNICEF al Bunăvoinţei, dedicându-se cu dăruire acestei misiuni până în ultimii ani ai vieţii. Între 1988-1992 s-a implicat în diverse acţiuni în unele dintre cele mai sărace comunităţi din Africa, America de Sud şi Asia. Astăzi, activitatea actriţei este continuată de Fondul pentru Copii ''Audrey Hepburn'', care aduce ajutor şi speranţă copiilor din întreaga lume prin strângerea de fonduri şi susţinerea de organizaţii care au ca misiune sănătatea, bunăstarea şi educaţia copiilor, conform www.audreyhepburn.com.

I-au fost decernate numeroase titluri, premii, distincţii, între care amintim: titlul de Comandor al Ordinului Artelor şi Literelor pentru contribuţia importantă adusă artelor în Franţa şi în întreaga lume (1987), Premiul internaţional pentru copii ''Danny Kaye'' (UNICEF, 1988), Premiul ''Cecil B. DeMille'' pentru întreaga activitate (1990), Premiul BAFTA pentru întreaga activitate (1992), Medalia Libertăţii pentru contribuţia sa adusă artelor şi pentru activitatea sa umanitară depusă în cadrul UNICEF (SUA, 1992), Academia de Artă şi Film a onorat-o postum, cu Premiul pentru umanitate ''Jean Hersholt'' pentru contribuţia sa adusă umanităţii (1993).

Spre sfârşitul anului 1992, după o ultimă misiune umanitară, actriţa s-a simţit din ce în ce mai rău. În noiembrie, medicii au descoperit că avea un cancer de colon inoperabil. Actriţa a murit câteva luni mai târziu, la 20 ianuarie 1993, la locuinţa sa La Paisible din Elveţia.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu, editor online: Alexandru Cojocaru)